M-am nascut la poalele Tampei acum multi ani,sau poate putini...oricum timpul in curgerea lui infinita este relativ.Si atunci cand cu ochi senini de copil descoperi uimit in fata ta muntele,primul lucru pe care ti-l doresti este ca intr-o zi sa ajungi in varf.Cu aceasta dorinta pornesti in viata si incepi sa-l urci pas cu pas.
Astfel am intrat si eu in viata cu privirea atintita spre piscuri,si chiar daca de multe ori mi-a intepenit gatul uitandu-ma in sus,n-am plecat capul,am continuat sa urc,la inceput cu pasi sovaielnici,nesiguri apoi cu hotarare si curaj.Muntele a devenit lupta mea cu viata.Trebuia urcat cu orice pret tocmai pentru a-mi demonstra ca traiesc,ca exist in aceasta lume.Si l-am urcat.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos spus :)
RăspundețiȘtergereIti urez mult succes cu blogul, esti la un alt inceput de drum ;)