joi, 13 august 2009

Intr-o zi de Joi

Soseaua serpuia lenes in fata mea,marginita,in dreapta de un lan verde de garu in care ardeau violent palcuri de maci,in stanga un camp necultivat impanzit de musuroaie de cartite si napadit de ierburi inalte peste care se inaltau amenintator ciulinii.Deasupra un cer albastru din care atarnau razlet nori albi pufosi si totusi amenintatori.

Aerul era irespirabil,fierbinte si lipicios.

La un momentdat pe margine am vazut un caine mare sur si costeliv,cu un bot schimonosit intr-un ranjet care lasa sa se vada niste colti infioratori,cu ochi tulburi si privire de cobe rea.

In acel moment am avut sentimentul ca urma sa se intample ceva rau!

Putin mai in fata pe mijlocul soselei un om facea cu mainile semne disperate,langa el pe jos un trup de copil contorsionat ca o papusa de carpa veche si inutila aruncata deoparte.

Am incetinit,am tras pe dreapta,am oprit si am coborat.

Peste drum,mai in spate,se ridica un copac uscat cu crengile rasfirate intr-o cruce imensa ca semn al mortii pe marginea soselei.....

S-a intamplat, cu ani in urma in drumul meu spre mare...

Atunci dintr-o data marea nu mai era albastra si stralucitore,era Neagra la propriu!

Si pentru prima oara in multi ani am renuntat la mare...

luni, 10 august 2009

O-M! Om nici macar doua sunte intregi,un fel de mormait! Omul concret si Omul abstract!Cum va arata omul perfect?Despre lipsa de "umanitate"a perfectunii s-a tot scris!Nu s-a scris indeajuns despre necesitatea perfectiunii!


- este necesara perfectiunea umana?

- poate atinge fiinta umana perfectiunea?


Imi dau si eu parerea ca om imperfect!

-perfectiunea umana e o utopie!

-pe cea mai inalta treapta a evolutiei fiinta umana nu va atinge niciodata perfectiunea!Nu vom sfarsii prin a fi prea perfecti,prea destepti si prea frumosi!Ce voi mai invata eu de la tine,tu de la altcineva?Cum o sa comunicam?Intr-o tacere de moarte pe motiv ca nu vom avea ce ne spune?

Si daca ipotetic se va intampla?

Nu stiu!Dar.cred ca vom sfarsi prin a ramane totusi oameni!

vineri, 7 august 2009

Despre Fericire

Nu cred in fericire!
Exista doar clipe care te umplu de o stare deosebita cand gravitatia se frange,te inalti si poti zbura fara aripi.Dar aceste clipe sunt atat de fugare...apar si dispar in acelasi moment.
Ca sa poti afirma,sunt fericit(a)ar trebui sa se inlantuie,sa formeze minute,ore,zile...
Acest lucru nu se va intampla pentru ca constientizezi imediat ca exista gravitatie si cobori din nou cu picioarele pe pamant.
Mi se pare mult mai important ca viata sa fie asezata intr-un echilibru stabil.Sa razi si sa plangi in aceiasi masura,sa iubesti si sa urasti cu aceiasi patima,sa traiesti fiecare clipa cu intensitate impreuna cu toti oamenii buni si rai la un loc si apoi cand vine vremea,sa mori impacat cu tine insuti si cu lumea intreaga.Oare viata nu este calatoria catre moarte?
Daca poti parcurge acest drum fara sa cazi pastrand echilibrul,chiar daca te impiedici,chiar daca esti lovit din fata sau din spate,cred ca e mai important decat sa spui am fost fericit o zi,un an...
Nimeni nu poate fi fericit o viata intraga!